Portrait de la jeune fille en feu (Céline Sciamma, 2019)
Povestea unei iubiri imposibile, a unui tabu cu referiri la mitul lui Orfeu şi al Euridicei – pictură, pasiune, artă, mister, într-o regie de excepţie.
Povestea unei iubiri imposibile, a unui tabu cu referiri la mitul lui Orfeu şi al Euridicei – pictură, pasiune, artă, mister, într-o regie de excepţie.
Firul narativ scindat în trei părți constituie tot atâtea perspective asupra realității și încheagă, până la urmă, o poveste coerentă bine strunită.
Periplu tragicomic într-o lume dominată de automatizare şi inechităţi sociale, Modern Times este o odă adusă libertăţii individuale şi ultimul film în care Chaplin a interpretat rolul vagabondului.
Împletire a imaginarului cu fantasicul, basm gotic şi satiră socială, musical de vis şi recital hipnotic, Annette întruneşte toate premisele pentru a deveni un film-cult al ultimilor ani.
Un film ce ridică multe întrebări și lasă loc unor lecții de viață complexe, beneficiind de o coloană sonoră magnifică.
Un film despre dragoste, flirt şi pasiuni interzise, dar şi un joc al minţii în care personajele sunt prizonierele unui regizor-scenarist extrem de ingenios.
Un film în care sunt prezente probleme precum lupta pentru supravieţuire, violenţa din comunităţi, consumul de stupefiante şi indiferenţa maselor.
Un film de dragoste care sondează temele introvertirii şi pasiunii obsesive, cu un final care le oferă personajelor răspunsurile pe care nu le-au găsit iniţial.
Un film ce pune accent pe sentiment, unghiuri nu tocmai diafane şi replici pline de esenţă ce merită savurate ca desert.
Povestea unui bărbat înrobit de dualitatea femeii pe care o iubește. Un film despre dorințe obsesive și gelozii pătimașe.
Un film despre dragoste şi romantism, neîmplinire şi despărţiri, dar mai ales despre puterea de a visa.
O poveste despre dragoste şi viaţă, însă cu rădăcini în lumea de dincolo, având un scenariu original, dar care putea fi mai bine valorificat artistic.
Pe cât de bine poate fi un aliat, timpul poate fi şi un duşman dacă-l administrezi greşit, pare a fi morala acestei pelicule.
În egală măsură dramă, film de dragoste şi peliculă cu conotaţii filosofice, creaţia lui Éric Rohmer este una în care destinele personajelor se întrepătrund.
O dramă excelent pusă în scenă, ce ne relevă un Resnais atent la detalii, dar mai ales la lucruri subînţelese, Mélo este un film elevat, romantic, aparte, care beneficiază de interpretări actoriceşti pe măsură.
Odă tragicomică închinată bucuriei de a trăi şi romantismului care sălăşluieşte în fiecare dintre noi, cu anumite conotaţii social-politice, în care Kieślowski dovedeşte aceeaşi cunoaştere subtilă a naturii umane.