Mirrormask (Dave McKean, 2005)
Un fel de basm magic, cu o atmosferă ireală, o poveste cu eroi, anti-eroi şi portaluri, o feerie care reuşeşte să fie mai mult decât un simplu film de familie.
La Macchina ammazzacattivi (Roberto Rossellini, 1952)
Un film care abordează teme filosofice sub pretextul unei comedii, în care personajele sunt cuprinse de lăcomie şi animate de judecăţi subiective.
La science des rêves (Michel Gondry, 2006)
Psihicul uman are multe faţete inexplorabile pentru ochiul profan. Dar pentru un cinefil înrăit?
Om det oändliga (Roy Andersson, 2019)
O realizare originală, cu multiple implicaţii filosofice, o analiză nu lipsită de compasiune a micilor şi marilor drame terestre.
Kishibe no tabi (Kiyoshi Kurosawa, 2015)
O poveste despre dragoste şi viaţă, însă cu rădăcini în lumea de dincolo, având un scenariu original, dar care putea fi mai bine valorificat artistic.
Last and First Men (Jóhann Jóhannsson, 2020)
Film experimental, de avangardă, original, abundând în asocieri bizare, adaptare pentru ecran inspirată din scrierile lui Olaf Stapledon.
Sous le Soleil de Satan (Maurice Pialat, 1987)
Un film sofisticat, cu o morală mereu actuală, despre eterna luptă dintre bine şi rău, cu multe înţelesuri ascunse şi cu un Gérard Depardieu în stare de graţie.
Fando y Lis (Alejandro Jodorowsky, 1968)
Punere în scenă extravagantă, film-cult al anilor ’60, Fando y Lis este un amestec bizar de elemente suprarealiste, imagini şocante şi întrebări existenţiale.
Les trois couronnes du matelot (Raoul Ruiz, 1983)
Love story modern, care prezintă viaţa cu părţile ei comice şi tragice, dar sub ameninţarea unui sfârşit dictat de o boală necruţătoare, Babyteeth este unul dintre filmele de văzut ale ultimilor ani.
Lúa Vermella (Lois Patiño, 2020)
O peliculă originală, extrem de bogată în sensuri şi simboluri, tratând raportul dintre om, destin şi forţele oculte şi cu un impact vizual năucitor.
A Pigeon Sat on a Branch Reflecting on Existence (Roy Andersson, 2014)
Un film original, care nu se pliază pe standardele peliculelor de gen şi care pendulează într-un mod unic între umor negru şi dramatism, între comic şi absurd.
Undine (Christian Petzold, 2020)
O poveste de dragoste modernă, cu unele elemente fantastice şi un final dramatic, bazată pe un mit străvechi.
Blancanieves (Pablo Berger, 2012)
Superb omagiu adus filmului mut, alb-negru, cu cadre-simbol şi muzică specifică temperamentului spaniol, pelicula lui Berger este şi un film care merge la esenţe, depăşind astfel cu mult în mesaj şi profunzime basmul original.
Inland Empire (David Lynch, 2006)
Un film în egală măsură de mister şi psihologic, în care predomină cadrele lungi, ameţitoare, una dintre realizările notabile ale lui Lynch, beneficiind şi de o coloană sonoră excelentă.
On Body and Soul (Ildikó Enyedi, 2017)
Un film-metaforă, în egală măsură romantic şi psihologic, cu un final bulversant.
La Película infinita (Leandro Listorti, 2018)
Filmul surprinde prin originalitate şi concepţie, invitând spectatorul mai degrabă să-şi lărgească aria întrebărilor decât să găsească răspunsuri.