Los olvidados (Luis Buñuel, 1950)
Un film tranşant, care prezintă fără menajamente realitatea brută, însă şi cu puţin suprarealism, specific lui Buñuel.
Pépé le Moko (Julien Duvivier, 1937)
Un film cu o distincție unică ce rezidă în expunerea vizuală autentică a unei povești de viață brută, filmată într-un mediu cu identitate culturală aparte.
Voice of Silence (Hong Eui-jeong, 2020)
Combinând umorul negru cu elemente de film polițist satiric, dar și cu momente dramatice, Voice of Silence oferă o viziune cinematografică personală.
The Many Saints of Newark (Alan Taylor, 2021)
Pentru fanii The Sopranos, un film cu o misiune imposibilă, care stagnează la rang de film cu mafioți, mediocru și inofensiv.
Memories of Murder (Bong Joon Ho, 2003)
O combinație reușită între nostalgie, umor de situație și dramă, pe o temă des explotatată de cinematografie: cea a criminalilor în serie.
Killing Time (Florin Piersic Jr., 2011)
Un film care reușește o construcție surprinzătoare de personaj sinistru: al doilea Asasin.
Nightmare Alley (Guillermo del Toro, 2021)
Un film care te va purta într-un cadru noir, cu tentă de basm (în stilul caracteristic regizorului) şi te va face să te gândești la limita firavă dintre lumi.
No Country for Old Men (Ethan Coen, Joel Coen, 2007)
Film mai ales psihologic şi doar în plan secund de acţiune, creând un anti-erou memorabil, pelicula fraţilor Coen este una care rămâne de referinţă, în pofida părerilor împărţite.
Pieta (Kim Ki-duk, 2012)
Amestec inedit de violenţă, răzbunare, mercantilism şi cruzime, filmul sud-coreean are şi valenţe psihologice şi se constituie într-o adevărată lecţie de viaţă.
A Bronx Tale (Robert De Niro, 1993)
Un film care vorbește, mai presus de orice, despre valori și alegerile pe care oamenii le fac.
Rope (Alfred Hitchcock, 1948)
Un film interesant, rezultat din ambiția regizorului de a turna un film fără ajutorul metodelor clasice de filmare și montaj.
Assassin(s) (Mathieu Kassovitz, 1997)
Un film şocant prin construcţie şi imagini, plin de violenţă fizică şi degradare morală, care aruncă o privire lucidă asupra monştrilor pe care îi creează, indirect, societatea.
The Night of the Hunter (Charles Laughton, 1955)
Un film care a supraviețuit propriei sale epoci și a demonstrat că este unul dintre cele mai valoroase făcute vreodată.
M – Eine Stadt sucht einen Mörder (Fritz Lang, 1931)
Un film clasic, inovativ, una dintre cele mai valoroase realizări cinematografice din toate timpurile.
Le Samouraï (Jean-Pierre Melville, 1967)
Stranietatea personajului principal, problemele pe care le ridică în subsidiar, acţiunea palpitantă şi coloana sonoră aproape hipnotică fac din Le Samouraï un film de referinţă în antologia genului.
À bout de souffle (Jean-Luc Godard, 1960)
Un film care a impus atât un stil propriu și conturat al regizorului, cât și tehnici noi, experimentale care au marcat un punct de cotitură în cinematografie.