Un film inspirat din evenimente reale, despre un medic care nu cedează și care își atinge în cele din urmă ținta, își împlinește visul împotriva tuturor pronosticurilor, sfidând toate obstacolele.
Pe 4 ianuarie 1969, profesorul Jan Moll a încercat, pentru prima dată în Polonia, să realizeze un transplant de inimă. Pacientul a murit pe masa de operație. Cu titluri în presă ca ”Moll ucide un pacient pe masa de operație”, cu acuzații precum că a purces la operație fără să știe dacă o va duce la bun sfârșit, presiunea pusă nu doar asupra medicului în cauză, dar asupra oricui ar fi încercat ulterior să repete tentativa era imensă.
Acuzele par injuste fiindcă oricând există un risc în astfel de intervenții, iar, dacă nu s-ar fi făcut nimic, era foarte probabil ca pacientul să moară oricum. Însă, se știe, istoria reține doar numele învingătorilor.
Zbigniew Religa (Tomasz Kot) era un chirurg foarte bun, stăpân pe meseria sa și mereu în luptă cu birocrația și prejudecățile. Însă în momentul în care pierde pe masa de operație o fetiță, de care se atașase și ca om, totul pare să se năruie. Medicul era asemeni unui sportiv care a ratat un titlu tocmai la ultima încercare, pe teren propriu, cu trofeul pe masă. Ce-i drept, tragedia se petrecuse din cauza unei malformații care nu fusese identificată înainte de operație.
Convins că fetița ar fi putut fi salvată doar printr-un transplant de inimă, peste mai mult de un deceniu de la încercarea prof. Moll, pe care îl cunoaște personal, profesorul Zbigniew Religa se va angaja să realizeze același lucru. Avem de-a face cu un nebun? Cu un temerar? Sau, pur și simplu, cu un om care își iubea atât de mult meseria și ținea atât de mult la viața pacienților încât și-a dat seama că trebuie să riște totul pe o singură carte?
Religa era un tip ambițios, plin de viață, se confrunta și cu probleme personale – însă avea un principiu conform căruia nu trebuie să cedezi niciodată atunci când cauza este una justă.
Momentul în care, în disperare de cauză, prof. Religa pornește la construirea și amenajarea unei clinici proprii este prezentat cu mult umor de regizorul Lukasz Palkowski, care își permite din când în când și un zâmbet (de cele mai multe ori, ironic) în construcția unui fir narativ altfel specific unei drame.
Colectivul ”încropit” de Religa părea asemeni unei ”găști nebune”, dar se știe că o astfel de grupare poate să atingă și înalta performanță, împotriva tuturor pronosticurilor.
De parcă toate problemele – financiare, de personal, birocratice – nu erau suficiente, Religa va trebui să mai treacă un prag: pentru realizarea transplantului de inimă trebuia, desigur, obținut acordul familiei pacientului care fusese declarat în moarte cerebrală. O misiune aparent imposibilă: cine se gândește la așa ceva în momentele cumplite ale pierderii cuiva drag, care se sperase până în ultimul moment să fie salvat?
După trei eșecuri consecutive, pacienții decedând la câteva zile după transplant sau (în cazul ultimului) chiar înainte de acesta, soarta lui Religa (care, în pofida acuzațiilor că ar fi făcut totul pentru faimă, în realitate o făcea doar pentru pacient și pentru a-și sluji meseria cum se cuvine) părea pecetluită.
Însă povestea sa nu ajunsese la final…
Meritul lui Lukasz Palkowski este că știe să creeze o acțiune cursivă, veridică (știut fiind că în cazul filmelor biografice sau inspirate din cazuri reale nu este tocmai un lucru ușor). Și, de asemenea, stăpânește bine arta punerii camerei pe câte un detaliu sau o scenă semnificativă, pentru a trece apoi la o alta, fără ”asperități”.
Chiar dacă unele scene ar putea părea cam șarjate, face parte din arta cinematografică, iar pelicula semnată de Palkowski putem spune că este realizată cu pasiune, sensibilitate și profesionalism. Coloana sonoră este inspirat aleasă, iar prestația actorilor este remarcabilă.
Bogowie este povestea unui om care își atinge în cele din urmă ținta, își împlinește visul împotriva tuturor pronosticurilor, sfidând toate obstacolele. În asta constă măreția sa.
Oarecum paradoxal, pentru a scoate în evidență grandoarea acestei realizări (la clinica respectivă s-au mai făcut ulterior multe transplanturi), Palkowski descrie în detaliu fiecare eșec, pentru ca reușita finală (al patrulea pacient a mai trăit încă șapte ani cu inima transplantată) să fie expusă doar prin câteva cadre succesive și un text pe genericul de final. Poate părea ciudat, dar este de efect: adevărata poveste de acolo începe, de la momentul ultim. Înțelegi că acel declic a stat la baza unui alt story, opus sau complementar.
De remarcat și faptul că transplantul, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile legale, desigur, apare într-adevăr ca o șansă la viață, și nu ca un act abuziv sau amoral.
Filmul este inspirat din evenimente reale.
Regie: Lukasz Palkowski
Scenariu: Krzysztof Rak
Actori: Tomasz Kot, Piotr Glowacki, Szymon Piotr Warszawski
