Blade Runner 2049 (Denis Villeneuve, 2017)

Un talmeș-balmeș împachetat într-un ambalaj superb.

Recenzie de film Blade Runner 2049, Denis Villeneuve

Nu am fost niciodată un fan al filmelor SF sau al producțiilor în care SFX-ul joacă un rol central. Pentru mine Denis Villeneuve rămâne un artist din punct de vedere al cinematografiei și al tehnicii filmelor însă, în continuare, operele sale sunt la fel de sterile și greu de atins pe cât sunt de superbe din punct de vedere vizual.
Blade Runner 2049 nu este diferit deloc de tiparul impus de Villeneuve. Filmul continuă povestea începută de Ridley Scott în 1982, însă în loc să ne aducă în mijlocul poveștii (trup și suflet), Villeneuve ne pune într-o grădină zoologică: față în față cu arta sa, însă despărțiți, la limită, de un ceva.
Din start, pentru mine, povestea și firul narativ devin încâlcite repede: K (Ryan Gosling) este un blade runner (un replicant care vânează și omoară alți replicanți care încalcă legea; iar un replicant este un om modificat genetic folosit pentru sclavie, luptă și muncă dificilă și periculoasă). În una dintre misiunile sale, K găsește trupul unei replicante însărcinate, lucru care poate porni un război între oameni și replicanți, cei din urmă crezându-se că nu se pot reproduce. La aflarea acestei vești, Locotenentul Joshi (Robin Wright) încearcă să mușamalizeze informația de frica izbucnirii unui conflict între om și replicant. Trimis în misune pentru a ucide copilul femeii replicant, K află că acea femeie era Rachael (Sean Young), iubita blade runner-ului interpretat de Harrison Ford (pe numele său din film, Deckard) în primul Blade Runner din 1982.
Filmul se desfășoară prin intermediul a foarte multe evenimente, foarte înghesuite care oferă un cumul de informații atât de dens încât am avut nevoie de notițe ca să înțeleg ce se întâmplă. Evenimentele culminează, în final, cu întâlnirea dintre Deckard și Ana Stelline (Carla Juri), fiica sa și a lui Rachael. K sfârşeşte printr-o moarte care se simte mai mult eliberatoare din amalgamul de evenimente aproape haotice petrecute de-a lungul filmului, decât se simte tristă.

Din punct de vedere actoricesc, toți interpreții fac o treabă minunată. Într-adevăr, distribuția compusă din nume mari de la Hollywood (Ryan Gosling, Robin Wright, Ana de Armas, Harrison Ford) aproape că garantează un joc actoricesc profesionist, deși materialul nu impune de la niciun actor vreun rol extraordinar de exigent. Stoicismul domină în film, iar niciun actor nu trebuie să dea dovadă de un talent ieșit din comun sau să își întreacă limitele, din acest punct de vedere.
Cât despre poveste, cerul nu este atât de senin. Deși înțeleg că este normal pentru un film de acțiune/SF să se ramifice în mult mai multe povești mici (să nu uităm că acest film este un sequel al unui material original la fel de confuz) și nici nu sunt împotriva filmelor care provoacă confuzie și ridică multe semne de întrebare, sunt de părere că nu asta voia Villeneuve de la opera sa, iar acest lucru poate reprezenta un eșec pentru el. Nu ajută nici că timpul de rulare este de 2 ore și 43 de minute care par să încetinească cu fiecare nou personaj introdus.
Pe de altă parte, și aici, Denis Villeneuve dă dovadă de o măiestrie și un talent special când vine vorba de imagine și cinematografie. Regizorul pare că pictează fiecare cadru, care este luminat, colorat și prezentat superb și care aproape că te invită să te scufunzi în peisajele create de acesta alături de directorul de imagine Roger Deakins. Spun “aproape” pentru că aici intervine bariera invizibilă impusă de film, generată de confuzia apărută datorită poveștii foarte îmbârligate. Altfel spus, această barieră nu te lasă să te arunci total în peisajele create de regizor pentru că ești prea ocupat să înțelegi ce tocmai s-a întâmplat acum câteva secunde.

Nu pot să nu încurajez pe cineva să se uite la acest film. La urma urmei, Blade Runner 2049 este o adevărată bijuterie cinematografică din perspectiva imaginii și a efectelor speciale, însă trebuie să te echipezi cu o foaie și un pix pentru a te putea ghida la final spre înțelegerea deplină a evenimentelor și a referințelor la predecesorul său. Aș putea rezuma Blade Runner 2049 ca un curs foarte interesant dar și foarte complicat la facultate, la care dacă verifici ora pentru o secundă, tabla se umple de informații noi și ai pierdut total firul evenimentelor.

Regie: Denis Villeneuve

Scenariu: Hampton Fancher, Michael Green

Actori: Ryan Gosling, Dave Bautista, Robin Wright

autor

"Viața reprezintă o luptă zilnică contra realității de multe ori negre și de cele mai multe ori copleșitoare. Filmul este o mică portiță de scăpare în lipsa…
Citește →
RECENTE
Etichete