O comedie dulce-amară care propune un scenariu foarte actual fără a oferi o experiență cinematografică veritabilă.
După excelentul Orizont din anul 2015, Marian Crișan semnează cel de-al patrulea lungmetraj, Berliner, filmat integral în Salonta sa natală unde regizorul turnase în anul 2012 și drama de debut Morgen.
Prezentat ca o comedie dulce-amară, Berliner propune un scenariu foarte actual: Mocanu (Ion Sapdaru), un politician cu probleme penale și de imagine, candidează pentru un loc în Parlamentul european. Aflat în plină campanie electorală în teritoriu, mașina lui se defectează într-o regiune izolată. Viorel (Ovidiu Crișan), un tractorist care lucrează pământul, observă necazul și se oferă să tracteze mașina politicianului până la casa lui din Salonta. Odată ajunși în orășelul bihorean, în timp ce Viorel se străduiește să repare mașina buclucașă, politicianul adulmecă rapid oportunitatea de a își stabili sediul de campanie în oraș, urmând să locuiască în casa lui Viorel. Îl va recomanda pe acesta tuturor ca fiind bunul său prieten și fost coleg de armată și va încerca să pozeze într-un om simplu, din popor, care înțelege clar problemele profunde ale comunității. Doar este un om ca toți ceilalți și un apropiat al oamenilor locului!
Interpretările sunt corecte, o apreciere specială pentru graiul ardelenesc care imprimă un aer distinct peliculei. Ion Sapdaru și Ovidiu Crișan își duc la bun sfârșit sarcinile, fără a avea de surmontat vreo înălțime artistică impusă de rolurile puțin clișeistice și aproape banale, având doar de închegat un dialog firav și lipsit de capacitatea de a nuanța personajele. Până la urmă, aici este problema: cele două personaje sunt croite superficial, fără să se fi depus un efort susținut pentru compunerea lor. Spectatorul surprinde aproape exclusiv natura însăși a acestor personaje și înțelege tiparul și esența lor. Nimic mai mult. Dacă Mocanu este politician, el e musai să aibă un pic de burtă, costum, cravată și limbaj de lemn. Dacă Viorel este un ardelean cumsecade, om simplu și muncitor, el trebuie să fie scump la vorbă, aproape posac. Nimic mai mult nu oferă adâncime celor două personaje-cheie în economia scenariului.
Mă așteptăm la o compunere caricaturală a politicianului Mocanu. Însă el pare un personaj obosit, lipsit de orice vlagă, la finalul puterilor. În rest, este un cabotin uns cu toate alifiile, știe pe de rost legile discursului populist, şi este stăpân pe gestica proprie cu ajutorul căreia falsifică empatia față de interlocutorul-votant. Mocanu nu amintește deloc de politicianul lui Mircea Daneliuc, senatorul Vârtosu, pentru că, în lipsa elementelor caricaturale ori a altora menite să contureze un profil precis, personajul rămâne plat și deloc original.
Parcursul filmului este bolovănos, greoi și plicticos. Multe cadre-secvență lungite artificial, în detrimentul unui dialog care ar fi putut să completeze și povestea, și personajele.
Spectatorul nu are parte nici de un amuzament declanșat de situațiile prin care trec personajele. Mai mult decât anumite replici ce amintesc de Caragiale, nimic nu smulge zâmbete. Nu cred că regizorul și-a dorit un protagonist amuzant, însă nu îl abordează nici într-un spirit pamfletar, atât timp cât profilul acestuia este, cum spuneam, cât se poate de realist.
Berliner are o adresabilitate limitată la segmentul de public român. Un spectator străin va rata în mod cert umorul firav, farmecul dialectului ardelenesc și anumite nuanțe specifice politicii românești. În plus, ceea ce este vizibil pentru publicul din alte țări va rămâne îndeosebi panorama corupției, sărăciei și ignoranței românești, atât de colorat sugerată, dar în mod incorect și imprecis, cel puțin din perspectivă generală.
Poate singurul lucru remarcabil este titlul peliculei, acel cetățean berlinez la care făcea referire JFK în timpul vizitei sale la Berlin din anul 1963. Politicianul Mocanu va invoca discursul președintelui american în fața alegătorilor din Salonta, într-o încercare caraghioasă de a se plasa cumva în postura și contextul lui Kennedy.
Cinematografia va rămâne mereu o artă. Și ca atare, ea va avea eterna misiune de a dezvălui spectatorului de film o experiență estetică, fie aceasta mai mult sau mai puțin evoluată, surprinzătoare sau originală. Expresie a creativității cineastului, filmul trebuie să imprime o stare. Or, în cazul de față, simpla etalare filmată a unor frânturi de viață reală, concretă, actuală, fără atingerea documentaristicului, înfățișată fără dramatizare, în lipsa unei viziuni din unghi inovator ori cu perspectivă unicat, fără elemente indite și în absența oricărui atribut de entertainment, nu face decât să ofere publicului o vizionare banală.
Regie: Marian Crisan
Scenariu: Gabriel Andronache, Marian Crisan
Actori: Ovidiu Crisan, Ion Sapdaru, Maria Junghietu
Unde poate fi vizionat Berliner:
