Band of Outsiders: trăgând cu gloanțele imaginației.
Hrăniți cu literatură și cinematografie americană de clasa B, în care gangsterii ca protagoniști devin din criminali eroi prin invincibilitatea lor, cei trei tineri din producția Band of Outsiders a lui Godard prezintă dificultăți în diferențierea realului de fictiv. Cu scene memorabile pentru istoria cinematografică, precum fuga prin Muzeul Luvru, arta lui Godard redefinește normele filmului prin creația sa arthouse, aducând o producție adeseori criticată drept prea ludică și de o exagerată încărcătură filosofică, irațional amplasată. Regizorul uimește însă prin naivitatea copilăroasă în tratarea profundului, subversiv strecurat în tehnica nemaiîntâlnită până atunci.
Declarându-și intenția de a îmbina efectul psihologic tratat în literatura lui Kafka – acela al adaptării la un nou sistem, cel capitalist, dificil și exploatator, în special pentru cei considerați la marginea societății, pentru cei neintegrați, cum avem în cazul de față „grupul de outsideri ” – cu mirajul creat de Lewis Carroll în Alice in Wonderland, filmul său dezbate metaforic atât menirea noului mediu audiovizual cât și nevoia tineretului de a găsi o escapadă din cotidianul monoton, melancolic, al Parisului iernatic.
Fără a demonstra concentrare, naiva Odile (Anna Karina) schimbă priviri fugitive cu încrezătorul Arthur (Claude Brasseur) și cochetează cu Franz (Sami Frey), în timpul cursurilor de engleză. Cei doi băieți, amorezați de adolescentă, nu transformă relația lor într-o competiție, ci cad de acord în a forma o triadă complicitară, în planificarea unui act de fărădelege, cu scop de îmbogățire. Pentru a fi acceptată în grupul băieților, Odile le dezvăluie că unchiul ei, Mr. Stolz, ascunde o sumă mare de bani în casă și, în ciuda reținerii, fata se lasă convinsă să îi ajute pe băieți în crima care pare banal de realizat. Fără a fi o bandă de inițiați în fărădelegi, cu toate că Arthur, al cărui nume în sine este cel mai probabil unul fals, cu un unchi violent, implicat în afaceri obscure, este capul operațiunii, cei trei tineri, pasionați de media polițistă, citind tare, implacabil din ziare despre acte violente, ca și cum ar vorbi despre ficțional, agreează ideea aventurilor, acţiunea cu arme și fugăriri, pierzând din vizor implicările reale. Victime ale expansiunii atracției violenței, adolescenții trăiesc în propria bulă imaginară, izolați de agitația Parisului, pierzând timpul și transformând fiecare fapt într-o joacă, fiecare schimb de cuvinte într-o filosofare puerilă, în ciuda încărcăturii intelectuale. Apelând la scene languroase, de lungă durată, concordante cu monocromaticul vizual, regizorul își surprinde protagoniștii în scene de dans aparent interminabile, repetitive, ori paralelizând fuga fetei cu șederea calmă a celor doi, care meditează pasiv la comiterea crimei. Cu toate acestea, Band of Outsiders nu prezintă dificultate în vizionare, interesul fiind din contră, întărit, mișcările ritmice, ciclice ale protagoniștilor lăsând timp de digerare a audio-ului acompaniator, sub forma monologului vocii auctoriale, care descrie gândurile eroilor în timpul dansului. Astfel, scenele ludice și lipsite de seriozitate devin spontane reflecții interne, mărturisiri ale celor mai bine ascunse gânduri, de unde reiese atât fragilitatea îndrăgostitului Arthur, în ciuda autorității sale, lipsa de încredere a lui Odile, care vrea să denote maturitate, cât și înțelepciunea metafizică a purtătorului de nume omagiu lui Kafka, Franz. Ca urmare mai mult a unor firi aflate încă în dezvoltare, decât a parvenitismului, a ignoranței, triada nu se lasă descurajată nici măcar de prezența dictatorială a morții, luând-o doar ca pe o altă etapă naturală și găsind rapid o continuare distractivă pentru aventura lor.
Godard nu permite în cinematografia sa uitarea, chiar dacă este vorba de o producție tehnică, iluzorică, cu promisiunea la final a unei continuări, de data aceasta amplasată într-o locație exotică, dominată de romantism mai puțin brutalizat, promisiune de altfel de neluat în serios. În același sens, Band of Outsiders despică arta de creație cinematografică, oglindită în imaginarul celor trei protagoniști a căror realitate produsă, deși originală și fascinantă, este una artificială, de pe urma căreia adaptarea la mediul palpabil este dificilă, de aici și importanța separării lor. Godard își încheie filmul plin de speranță, cochetând cu realitatea violentă, printr-o nouă referință mai degrabă la literatura și cinematografia polițistă de proastă calitate (subiectul filmului fiind, de altfel, inspirat de nuvela de acest fel a lui Dolores Hitchens), într-un mod pozitiv, printr-un „moment superb”, în ciuda etapelor prin care tinerii au trecut, nimic din legătura lor nefiind slăbit (pierzând satiric din vizor, pentru încă o dată, moartea).
Regie: Jean-Luc Godard
Scenariu: Dolores Hitchens (roman)
Actori: Anna Karina, Claude Brasseur, Sami Frey
