Love story modern, care prezintă viaţa cu părţile ei comice şi tragice, dar sub ameninţarea unui sfârşit dictat de o boală necruţătoare, Babyteeth este unul dintre filmele de văzut ale ultimilor ani.
O adolescentă, Milla (interpretată foarte bine de Eliza Scanlen, care mi s-a părut extrem de naturală într-un rol dificil), pe un peron de metrou. Pare dezorientată, are privirea uşor rătăcită, îţi dai imediat seama că are o problemă. Accidental, se loveşte de un băiat care este cât pe-aci să cadă în faţa trenului.
Acestea sunt cadrele de debut ale dramei Prima iubire (O: ”Babyteeth”), un love story modern care începe pe acordurile melodiei „Golden Brown” şi cu imaginea şocantă a trenului în viteză care ar putea curma instantaneu o viaţă.
Băiatul (Moses, jucat de Toby Wallace) face parte din lumea underground, de altfel pelicula este una realistă, care prezintă lucrurile aşa cum sunt, fără ”fard” inutil, dar şi fără să vrea să şocheze cu orice preţ.
Filmul regizat de Shannon Murphy (după scrierea Ritei Kalnejais) are şi destule accente comice, nefiind, de fapt, o dramă pură. E dificil de spus care este alegerea cea mai bună, dar, în pofida faptului că unele glume sunt mai reuşite, iar altele nu, te ajută să nu iei totul foarte în tragic, deşi problema bolii şi a neputinţei în faţa morţii este cât se poate de serioasă.
Remarcabil dansul Millei (care avea aptitudini artistice, cântând la vioară) de la început, reluat şi mai târziu, la o petrecere – acesta simbolizează puterea vieţii, dorinţa de a trăi care înving, cel puţin într-o primă rundă, nemiloasa boală şi sfârşitul ce pare de neevitat.
Filmul este structurat în mai multe mini-calupuri, care prezintă, fiecare, o altă stare, o altă atitudine, o altă problematică. Acest procedeu poate părea inedit pentru spectator, dar evită ca scenariul să devină repetitiv sau plictisitor.
Sigur, mai ales în prima parte, nu este o capodoperă, dar reuşeşte să evite statutul de tragicomedie ieftină printr-o punere în scenă inspirată şi unele replici savuroase. Dacă la acestea adăugăm rolul excelent făcut de Eliza Scanlen şi dramatismul care creşte în intensitate pe măsură ce ne apropiem de final, vom avea suficiente motive pentru a opta pentru vizionare.
În plus, după ce ai văzut şi ultimul cadru este destul de probabil să tragi concluzia că producţia australiană depăşeşte ca valoare destule filme cu succes de box-office.
Pe mine, în limitele posibilităţilor pe care le oferă, filmul regizoarei Shannon Murphy a reuşit să mă cucerească. Mi-am pus întrebarea dacă mi-aş fi dorit să văd altceva, şi răspunsul a fost ”nu”. Nu aş fi vrut să văd o dramă atât de sfâşietoare încât să-ţi vină să plângi pe tot parcursul ei, dar nici o comedioară de duzină care să nu-ţi transmită nimic special. Din acest punct de vedere, filmul are un dozaj perfect între comedie şi dramă, iar personajele sunt realist conturate.
Şi încă un detaliu: în sfârşit, un film modern de dragoste în care lipsesc scenele fierbinţi între protagonişti (Există totuşi una către final, dar este foarte decent redată). Acestea pot avea, desigur, rolul lor în anumite pelicule, dar pe cea de faţă ar fi ruinat-o. Milla şi Moses sunt doi adolescenţi rebeli, ca orice tineri, dar povestea lor trebuia să rămână una care să cocheteze cu inocenţa specifică primei iubiri.
Tot spre final, există o variantă înspre care alunecă scenariul care, după părerea mea, ar fi putut de asemenea strica totul, dar lucrurile se redresează la timp.
Sfârşitul este cutremurător, dar mai rămâne totuşi loc pentru o ultimă secvenţă, ”Plaja”, în care fotografia, nisipul şi valurile mării lasă un mic loc deschis pentru continuitatea existenţei. Pentru viaţă, cu tot ce este bun şi rău, frumos şi urât, comic şi tragic în ea.
Coloana sonoră este de o calitate indubitabilă, la fel ca şi interpretările actorilor.
Regie: Shannon Murphy
Scenariu: Rita Kalnejais
Actori: Eliza Scanlen, Toby Wallace, Michelle Lotters
Unde poate fi vizionat Babyteeth:
