Oscilând între improbabila dorinţă de a mai da naştere unui copil şi tentaţia de a se abandona simţurilor, eroina nu se simte împlinită nicicum: simte că viaţa ei este un eşec.
Filmul Awakening of the Ants (El despertar de las hormigas) al regizoarei Antonella Sudasassi, prezintă viaţa unei familii obişnuite din Costa Rica, cu micile bucurii şi necazuri, întâmplări mărunte sau drame ţinute sub tăcere. Eroina, Isa, se simte copleşită de dominaţia personajelor masculine din jurul ei, încearcă să-şi ducă mai departe rolul de soţie şi de mamă, dar ceva o aduce în dezacord cu sine însăşi.
Realitatea e văzută direct, simplu, fără ocolişuri (pelicula seamănă un pic cu Roma lui Alfonso Cuaron – desigur, nu e acelaşi lucru, dar e acelaşi gen de a face cinema, fără a face o comparaţie valorică).
Decorurile sunt când sordide, când fascinante, sugerând alternanţa decădere/fericire pe care o resimt personajele, prin stările lor.
O secvenţă care merită interpretată este cea de la început – când Isa face dragoste cu soţul, camera se opreşte de mai multe ori asupra unui fluture care se învârteşte, dezorientat, în jurul becului. Ni se sugerează, evident, că la fel este şi femeia – atrasă irezistibil de un instinct, dar parcă împotriva voinţei ei, parcă lipsită de o împlinire autentică. Mai mult pentru că ”aşa e în legea firii”.
De câteva ori, i se întâmplă să vadă lucruri care nu existau în realitate, ceea ce întăreşte ideea de dezechilibru psihic, de angoasă care are ecou undeva într-altă parte, ca un efect nedorit.
Furnicile apar de mai multe ori în prim-plan, simbol al unei unităţi care nu exista în viaţa Isabelei.
Sigur, filmul este destul de repetitiv şi cu un scenariu relativ neterminat, dar merită văzut pentru realismul său şi pentru simbolistica destul de originală care apare chiar şi în cadrul acestui realism (poate uşor paradoxal).
În clubul de dans, sub efectul unei băuturi şi al jocului luminilor multicolore, abandonându-se instinctului şi urmând ritmul dansului, Isabel pare a găsi în sfârşit cadrul potrivit pentru a se elibera, pentru a evada din cotidian. Dar şi aceasta se dovedeşte a fi o iluzie de scurtă durată.
Oscilând între improbabila dorinţă de a mai da naştere unui copil, dorinţă de fapt refuzată, şi tentaţia de a se abandona simţurilor, Isa nu se simte împlinită nicicum: simte că viaţa ei este un eşec.
În final, revine alături de familie, dar după o experienţă traumatizantă.
Din coloana sonoră, trebuie să remarc cântecul ”Hasta morir de placer” (compozitor: Hector Ramirez Villa, interpret: Simba Musical), care îţi atinge cu adevărat coarda sensibilă, te face să visezi la mare, la dragoste, la America Centrală… Te cuprinde nostalgia şi dorinţa de a evada ascultându-l, la fel ca pe Isa. Impresionant!
Regie: Antonella Sudasassi
Scenariu: Antonella Sudasassi
Actori: Daniela Valenciano, Leynar Gomez, Isabella Moscoso
