After the Wedding (Susanne Bier, 2006)

Filmul este unul convingător, trăit, dezgolit de artificialitate și exces, în care rana este surprinsă în adevărul ei, iar viața nu este o înscenare, ci devine scenariu.

recenzie de film After the Wedding, Susanne Bier

After the Wedding, coproducție danezo-suedeză, nominalizată de Academie pentru cel mai bun film străin, este o poezie cinematografică dramatică, lucidă și temperată de realism, dar remarcabilă prin oglindirea a două lumi fundamental opuse, legate, totuși, prin cel mai uman sentiment: iubirea. Distribuția actorilor Mads Mikkelsen, Rolf Lassgård, Sidse Babett Knudsen și Stine Fischer Christensen este una deosebită.

Filmul debutează cu un survol asupra unei comunități indiene, ochiul telespectatorului fiind îndreptat către o adunare gălăgioasă de copii, care se înghesuie pentru o porție de mâncare, în jurul unei mașini. Culorile sărăciei sunt prăfuite, în contrast cu strigătul foamei. Desprinzându-se de ecou, Jacob (interpretat, magistral, de Mads Mikkelsen) strânge, lângă sine, un copil, în mașina care continuă să meargă de-a lungul cocioabelor șubrezite de gri. Camera alternează planurile, surprinzând, ca într-o îmbrățișare narativă, chipul stins al lui Jacob, fragmente din viața locatarilor – freamăt, mulțime, haos și mizerie, cât și fragmente din lecția predată copiilor orfani – curiozitate și zâmbet. Din biroul lui, chipul lui Jørgen Hannson (Rolf Lassgård) apare, parcă, privind de la fereastră, aceleași imagini ale unei Indii sărace, haotice. El privește, însă, din altă lume. Aflăm, astfel, că acesta din urmă dorește să doneze orfelinatului o sumă consistentă, cu singura condiție ca Jacob să vină, personal, în Danemarca. Presat de iminența închiderii orfelinatului de care avea grijă, Jacob acceptă, în cele din urmă, să revină în țara natală, după 20 de ani, pentru a obține finanțarea promisă de CEO, Jørgen Hannson.  

În cele 8 zile ale călătoriei, Jacob traversează golul dintre două lumi, aparent contrare: India și Danemarca, orfelinat și familie, sărăcie și lux, adevăr și secrete, ajungând, în final, să le reconcilieze, prin grijă și sacrificiu. Plecând din India, unde era strâns legat de Pramod, copilașul orfan de care s-a îngrijit de la naștere, își află, în Danemarca, propriul copil pierdut. Alegerea lui Jacob, profund paternă, dizolvă contrastele sociale dintre cele două țări și reflectă o realitate deloc surprinzătoare: suferința umană este sângerândă în ambele lumi, ea are nevoie de pansament afectiv, în orice context de viață, pentru că este universală.
Nunta fiicei lui Jørgen leagă cele două continente narative și este prilej pentru o coincidență absolut stranie. Invitat la eveniment, Jacob își întâlnește fosta mare iubire, devenită, între timp, soția lui Jørgen. După nuntă, filmul curge într-o cascadă de evenimente copleșitoare.

Filmul este unul convingător, trăit, dezgolit de artificialitate și exces, în care rana este surprinsă în adevărul ei, iar viața nu este o înscenare, ci devine scenariu. Atât viața cât și moartea, iubirea și abandonul sunt surprinse în firescul, animalitatea și spectacolul lor.

Regie: Susanne Bier

Scenariu: Susanne Bier, Anders Thomas Jensen

Actori: Mads Mikkelsen, Rolf Lassgård, Sidse Babett Knudsen