A Short Film About Love (Krzysztof Kieslowski, 1988)

Un film de dragoste care sondează temele introvertirii şi pasiunii obsesive, cu un final care le oferă personajelor răspunsurile pe care nu le-au găsit iniţial.

recenzie de film A Short Film About Love

Tânărul Tomek, după o tentativă de sinucidere, pendulând între viaţă şi moarte. O femeie dând în cărţi. O enigmă.
Aşa începe Krótki film o miłości. Apoi, ne este prezentată povestea de la început.
Tomek, un tânăr care lucra ca funcţionar poştal, devine obsedat de o femeie care locuia în blocul de vizavi, pe care o urmăreşte cu ajutorul unei lunete.
(În paranteză fie spus, secvenţele cu televizorul alb-negru la care se difuza concursul ”Miss Polonia”, de la începutul filmului, au un farmec aparte, amintindu-ne de epoca pick-up-ului şi a maşinii de scris, comparativ cu mijloacele moderne, computerizate).

Prin intermediul lunetei, Tomek (Olaf Lubaszenko, extrem de convingător în rol, aş zice chiar că are o interpretare căreia nu i se poate găsi vreun cusur) nu doar că o spionează pe Magda (Grazyna Szapolowska, potrivită în rolul femeii mature care vede altfel dragostea decât inocentul său admirator), care avea îndeletniciri artistice (picta), dar intră în universul ei intim, devine o prezenţă constantă în viaţa ei… fără ca aceasta măcar să ştie (în primă fază).
Nu e neapărat o idee originală în sine, dar Kieslowski îi conferă un şarm aparte. Spectatorul devine părtaş la toate temerile, dorinţele, frustrările lui Tomek.
Acesta, extrem de timid în viaţa reală, dar foarte perseverent în a ”spiona” (dacă vreţi, un soi de precursor al voyeur-ilor de azi), află chiar numărul de telefon al Magdei, o sună în timp ce o priveşte, dar nu are curajul să închege o conversaţie autentică.
Mai mult, trebuie să suporte supliciul de a viziona întâlnirile amoroase ale femeii (de care aceasta nu ducea lipsă…).
De remarcat că Magda avea o înclinaţie către paranormal, în afară de ghicitul în cărţi, utilizând la un moment dat şi un pendul folosit în radiestezie.
Tânărul inventează o serie de stratageme de-a dreptul infantile pentru a o întâlni şi în viaţa reală pe Magda, cum ar fi trimiterea de avize poştale false sau chiar angajarea ca lăptar în timpul liber.
Desigur, pare ridicol – şi totuşi nu, dacă ne amintim anii adolescenţei şi ai tinereţii, ai primei iubiri, când obiectul adoraţiei noastre purta un singur nume şi avea un singur chip…
Pe parcurs, apar aproape hilare tentativele mamei unui prieten al lui Tomek, la care acesta din urmă locuia, de a-l canaliza pe băiat către o existenţă normală, întrucât acesta era absorbit în totalitate de secretul său şi de obsesia sa…
De la un moment dat, Tomek deconspirându-se, femeia intră în joc – dar pare a o face mai mult dintr-un orgoliu feminin decât dintr-o dorinţă de a-i da tânărului satisfacţie.

Tensiunea atinge cote paroxistice atunci când Magda îl invită pe Tomek în locuinţa sa, iar băiatul, complet lipsit de experienţă, va fi smuls brutal din reverie de un act al dragostei incomplet, după care femeia îi va arunca un cinic: ”Vezi? Cam la atât se reduce dragostea”. Poate pentru a-şi susţine teza că dragostea adevărată nu există, poate din răzbunare…
Va regreta gestul comis, însă (tipic pentru astfel de situaţii, sau poate pentru felul în care sunt acestea reflectate într-un film) tentativele sale de revenire vor veni prea târziu pentru a împiedica tentativa de sinucidere a lui Tomek.
Veţi vedea până la final dacă acesta scapă sau nu cu viaţă, dar cert este că de-abia pusă în faţa iminenţei unei tragedii Magda va recunoaşte greşeala comisă: dragostea există, numai că fiecare o priveşte în felul său.

Toţi iubim. Cu pasiune, cu temeri, cu îndoieli, fiecare cu specificul său, unii mai idealişti, alţii mai pragmatici, unii fideli, alţii nu, dar toţi o facem. Nimeni nu scapă acestei legi a firii, pare a fi unul dintre mesajele filmului lui Kieslowski, care mai atenţionează însă şi asupra faptului că trebuie să ne ferim să credem că deţinem adevărul absolut în materie de dragoste. Nimeni nu îl deţine, iubirea este uneori minunată, alteori tristă, dar se constituie aproape întotdeauna în şarada perfectă.

Filmul este o adaptare pentru lungmetraj a unui episod din celebrul serial al lui Kieslowski, Dekalog.

Regie: Krzysztof Kieslowski

Scenariu: Krzysztof Kieslowski, Krzysztof Piesiewicz

Actori: Grazyna Szapolowska, Olaf Lubaszenko, Stefania Iwinska