Cu o contribuție substanțială a excelenților actori, filmul regizorului iranian este o dramă delicată, perfect capabilă să stârnească reacții intense.
A Separation este o incursiune subtilă realizată de regizorul Asghar Farhadi în epicentrul vieții familiale din societatea iraniană actuală. Filmul surprinde esența căsniciei aflate în cumpănă a protagoniștilor Nader și Simin, relația celor doi soți cu fiica lor, Termeh, Farhadi speculând o poveste familială interesantă care crește și devine palpitantă, pentru a surprinde și a reda publicului o radiografie panoramică a țării sale și a relațiilor sociale complexe dintr-un spațiu și o cultură complicate.
Simin (Leila Hatami) vrea să se separe de soțul ei. Pentru asta se adresează tribunalului, care nu găsește a fi un motiv de divorț dorința ei de a emigra din Iran împreună cu Termeh (Sarina Farhadi – fiica regizorului), în căutarea unei vieți mai bune. Mai ales că Nader (Payman Maadi) se opune: el nu poate părăsi țara atât timp cât bătrânul său tată bolnav de demență senilă are nevoie de îngrijire specială permanentă. Nader nu este de acord nici cu plecarea fiicei sale în străinătate fără el. Într-un sistem statal dominat de bărbați, Simin este obligată să se resemneze, dar părăsește domiciliul conjugal și se mută la părinții ei. Lipsit de ajutorul soției, Nader este nevoit să angajeze o îngrijitoare pentru tatăl său care să îi acorde acestuia asistență în cursul zilei când el este la serviciu și fiica la școală. Un apropiat o recomandă pe Razieh (Sareh Bayat), o tânără extrem de religioasă care are o fetiță și un soț șomer. Razieh nu are multă experiență, dar este forțată să accepte slujba din cauza situației financiare extrem de dificile a familiei sale. În ziua în care Nader ajunge acasă mai devreme decât de obicei, îl găsește pe tatăl său încuiat în casă, singur și legat de pat. Razieh lipsește inexplicabil. Nader o acuză pe Razieh de neglijență și de abuz împotriva bătrânului incapabil să se descurce singur. Într-o clipă de tensiune, Nader cedează și devine violent. O împinge pe Razieh. Ea cade pe scări. Se pare că aceasta este gravidă și lovitura îi provoacă pierderea sarcinii… De aici se nasc pretențiile aproape violente ale lui Hodjat (Shahab Hosseini), soțul lui Razieh, un musulman foarte strict care îl acuză pe Nader de omorul copilului nenăscut.
Scenariul lui Farhadi se constituie într-un pretext interesant pentru a nuanța societatea iraniană în ansamblul ei. La adăpostul intrigii deloc banale, filmul capătă un aer aproape de courtroom movie american. Regizorul este meticulos și construiește reperele unei țări musulmane în care clasele sociale sunt distanțate financiar și ideologic, unde bărbatul este dominant în interiorul familiei și al societății și unde religia joacă un rol hotărâtor în acțiunile sau inacțiunile celor credincioși. Nader și Simin, musulmani moderați, au vederi largi și își apără drepturile cu argumente solide. Pe de cealaltă parte, Razieh și Hodjat, oameni cu educație puțină, striviți de nevoi financiare, sunt cei care au pierdut un copil. În ochii lor, vinovatul este Nader și nu poate să existe nicio circumstanță atenuantă pentru fapta lui. Toate punctele de vedere par a fi corecte și toată lumea pare să aibă dreptate. Și totuși, toți lasă senzația că greșesc. Cine are dreptate într-o situație în care valorile morale sunt cântărite diferit și apreciate antagonic după percepția proprie a individului asupra binelui și răului?
Farhadi își poziționează personajul principal, pe Nader, între ciocan și nicovală pe tot parcursul poveștii: mai întâi, sentimentele sale sunt strivite între necesitatea de a alege între tatăl și soția lui. Pe ambii îi iubește. Mai apoi, Nader este acuzat de o vinovăție morală, religioasă, dar și de una juridică. Pentru ca, în final, acesta să fie judecat atât de un magistrat cât și de propriul lui copil.
Farhadi își dezvoltă și relatează povestea cu o subtilitate admirabilă, fără să se erijeze într-un critic al propriei societăți. Regizorul/scenarist păstrează o echidistanță care nu îi diminuează însă precizia observației. Cu o contribuție substanțială a excelenților săi actori care susțin impecabil întreaga construcție, rezultatul este o dramă delicată, dar perfect capabilă să stârnească reacții intense. Dilemele morale se nasc din interacțiunea oamenilor plasați într-o țară modernă, sub credință islamică, cu frontiere interioare invizibile care despart clasele sociale din pricina înstrăinării, a sărăciei și a diferendelor în aplicarea literei legilor religioase.
A Separation este primul film iranian care a obținut un Oscar (pentru cel mai bun film în limbă străină). Ursul de Aur și Globul de Aur completează premiile unui film remarcabil care poate constitui pentru publicul european și occidental o veritabilă sursă de înțelegere corectă a Iranului modern.
Regie: Asghar Farhadi
Scenariu: Asghar Farhadi
Actori: Payman Maadi, Leila Hatami, Sareh Bayat, Shahab Hosseini
Unde poate fi vizionat A Separation:
