A Dog’s Life (Charles Chaplin, 1918)

Un periplu pe jumătate trist, pe jumătate comic într-un decor alb-negru, o poveste despre un vagabond fără noroc şi un patruped de care se ataşează, un story în cel mai pur stil Chaplin.

recenzie de film A Dog's Life, Charles Chaplin

Scris şi produs de Charlie Chaplin, A Dog’s Life îl are, fireşte, în prim-plan pe eternul vagabond, şarmantul şi hazliul personaj care a fermecat mii de spectatori şi telespectatori de-a lungul vremurilor.
Întreţinându-se cum putea, sfidând soarta potrivnică cu un zâmbet şi o stratagemă isteaţă, Charlot intră într-un conflict mai mult amuzant decât periculos cu un om al legii după ce sustrage un hot-dog pentru a se hrăni.
Apoi încearcă să se angajeze la o braserie, tentativă nereuşită, după o serie de întâmplări hazlii.
Vagabondul salvează un câine care fusese atacat de o întreagă haită, acţionând cu curaj şi punându-şi în pericol chiar integritatea corporală.

Deloc voalat, filmul sugerează o paralelă între destinul boemului pierde-vară şi cel al nefericitului patruped, amândoi singuratici, rătăcitori şi pe cale de a fi nimiciţi de adversitatea celor din jur. Cei doi se apropie, într-o solidaritate înduioşătoare om-animal, găsind un sprijin neaşteptat în celălalt, venit la momentul oportun.
Personajul pitoresc imaginat de Chaplin şi ineditul lui companion îşi continuă aventurile într-o lume amestecată, pestriţă, încercând – ca de obicei – să supravieţuiască, uneori ieşind puţin în afara legii, dar doar pentru a subtiliza un sandwich…
Apoi Charlot cunoaşte o tânără cu care dansează cam neîndemânatic, dar cu pasiune neprefăcută… Pentru ca în cele din urmă situaţia sa să fie salvată de câinele care, scurmând în pământul din adăpostul mizer în care locuiau amândoi, scoate la iveală un portofel plin de bani, ascuns acolo ceva mai devreme de un alt rătăcitor…
Va fi deposedat de suma care îi putea asigura un viitor fericit atât lui, cât şi fetei pe care tocmai o cunoscuse, dar, folosindu-se de o ingeniozitate greu de anticipat (prilej pentru Chaplin de a pune în scenă o suită de gaguri teribil de amuzante) îşi va recupera în întregime prejudiciul.
Iar, în final, binele va triumfa, aşa cum îi stă bine unei pelicule care vorbeşte şi despre neajunsuri şi nedreptăţi, dar îşi propune în primul rând să pledeze pentru bucuria de a trăi şi să smulgă un zâmbet spectatorului.

Ca de obicei în filmele lui Chaplin, farmecul nu rezidă neapărat în povestea în sine (deşi scenariile sunt aproape întotdeauna reuşite şi ingenioase), ci în felul în care este spusă: direct, vibrant, emoţionant, trădând o dragoste de viaţă formidabilă şi un optimism incurabil, în pofida tuturor obstacolelor şi a vicisitudinilor vieţii.
Charlot este un erou al tuturor, un simbol, înainte de toate.

Regie: Charles Chaplin

Scenariu: Charles Chaplin

Actori: Charles Chaplin, Tom Wilson, Willem Dafoe, Grace Wilson